Institutul Român / Biblioteca Română din Freiburg


Despre Bibliotecă
Vizitează
Participă


PREZENTARE

→ ÎNFIINȚARE

La data de 1 mai 1949, în oraşul Freiburg im Breisgau, un grup de 15 refugiaţi au ideea de a înfiinţa Biblioteca Română; conform documentelor vremii, iniţiatorii sunt: Virgil Mihăilescu (director), Mircea Manolescu (bibliotecar-secretar), studentul Marcel Preoţescu (administrator) şi avocatul Mircea Orendovici (casier).

Biblioteca Română devine persoană juridică şi morală prin înscrierea în registrul asociaţiilor de la Tribunalul Freiburg, în 21 iulie 1950; Virgil Mihăilescu îşi adaugă şi funcţia de preşedinte al asociaţiei; prof. Mihai Prodan, de la Universitatea din Freiburg este vicepreşedinte, avocatul Mircea Orendovici, consilier juridic. Noii giranţi ai Bibliotecii sunt, alături de Virgil Mihăilescu: dr. Constantin Nagacevschi (secretar general), Aurel Teuşan (secretar-bibliotecar) şi Florian Pârvulescu (secretar-administrator).

→ OBIECTIVE

Printre obiectivele iniţiatorilor, prevăzute în proiectul de statut, se numărau următoarele:

  1. „Strângerea tuturor lucrărilor privitoare la istoria şi cultura poporului român, atât a celor originale, publicate în ţară sau în străinătate în limba română, cât şi a traducerilor lor în diverse limbi străine, precum şi a lucrărilor autorilor străini despre România.
  2. Colecţionarea tuturor revistelor şi ziarelor româneşti apărute în străinătate.
  3. Crearea unei arhive cuprinzând material documentar privind toate manifestările culturale româneşti în străinătate, prin strângerea publicaţiilor de orice natură: memorii, apeluri, circulare, albume, fotografii, programe etc.
  4. Organizarea unui mic muzeu cuprinzând: obiecte de artă, ţesături, tablouri, reproduceri fotografice etc., cu scopul de a fi prezente tuturor compatrioţilor şi prietenilor vizitatori.
  5. O secţiune specială este prevăzută pentru colecţionarea lucrărilor de cultură generală din literaturile străine.
  6. Editarea anumitor opere prezentând o importanţă deosebită pentru cultura românească; publicarea de extrase, rezumate, antologii din lucrările fundamentale ale literaturii române ; redactarea unui catalog general al Bibliotecii, a unui Buletin cultural-informativ cu expunerea problemelor generale de cultură românească, a unui Buletin bibliografic etc.
  7. Conducerea Bibliotecii Române urmăreşte ca această creaţie culturală să devină o sursă de documentare obiectivă pentru toate problemele istoriei şi culturii române, cu scopul de a pune la dispoziţia tuturor cercetătorilor, români şi străini, un material documentar informativ cât mai bine organizat.“

→ ÎNCEPUTURILE

În 1950 se pleacă la drum cu următoarele: suma de 40 DM, 178 de volume şi broşuri diverse, 16 numere ale unor publicaţii periodice străine şi 12 lucrări de doctorat.

Pentru ca, în 1956, după 7 ani de existenţă, fondurile Bibliotecii, care depăşeau numărul de 7000 de publicaţii, să fie grupate în 16 secţiuni – grupare care se păstrează şi astăzi:

  1. Cărţi, broşuri, extrase;
  2. Periodice;
  3. Manuscrise şi documente;
  4. Texte documentare inedite;
  5. Discuri şi note muzicale;
  6. Albume şi prospecte;
  7. Fotografii;
  8. Hărţi, stampe, gravuri, desene originale;
  9. Arhiva de presă (tăieturi de articole din presa străină, privitoare la România);
  10. Arhiva documentară;
  11. Obiecte de artă;
  12. Tablouri, acuarele;
  13. Filatelie;
  14. Microfilme;
  15. Diapozitive;
  16. Colecţia numismatică.

→ PRIMII ANI DE EXISTENȚĂ

Printre realizările primilor ani de activitate se numără: publicarea unor „ediţii de pribegie“ (Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Lucian Blaga etc.), multiplicate cu ajutorul unui şapirograf (cea dintâi publicaţie din această serie a fost, în 1949, volumul de poezii de Mihai Eminescu, între care Doina şi Rugăciune, interzise în România, cu o prefaţă de Mircea Eliade); din 1953, apariţia publicaţiei periodice „Buletinului Bibliotecii Române“. Studii şi documente româneşti, din care, până în 1992-1993, au fost tipărite XXI de tomuri.

În primii 7 ani de existenţă, în cadrul Bibliotecii a funcţionat un „Oficiu de librărie“, integrat apoi „Oficiului de schimb“, prin care s-au putut comanda volume de: Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Virgil Gheorghiu, Aron Cotruş, George Racoveanu, Vintilă Horia, Vasile Posteucă, N. I. Herescu, Alexandru Busuioceanu, Emil Turdeanu, Pamfil Şeicaru ş. a.

Au fost organizate evenimente culturale, cu participarea unor figuri emblematice ale exilului şi ale casei regale, serii de conferințe despre obiceiurile românilor, precum şi sărbătorirea marilor evenimente din istoria României.

În 1956, proprietarul locuinţei închiriate de Virgil Mihăilescu îl somează să se mute; acesta lansează un apel pentru colectarea de fonduri, în vederea achiziţionării unui local propriu. În aceste împrejurări, prinţul Nicolae al României pune la dispoziţia Bibliotecii clădirea din Mercystrasse 24, unde Biblioteca va funcţiona următorii 13 ani (chiria va fi achitată de asociaţia Caritas).

→ INSTITUT DE CERCETĂRI

La aniversarea a 10 ani de existenţă, Biblioteca dobândeşte titlul de institut de cercetări, îşi diversifică activitatea şi îşi extinde colecţiile, deschizându-le celor mai diverse domenii ale culturii. Este creat un Cerc de prieteni ai Bibliotecii şi Institutului Român de Cercetări, din al cărui Comitet de patronaj fac parte prof. universitari: W. Theodor Elwert (Mainz), Hugo Friedrich (Freiburg), Ernst Gamillscheg (Tübingen), Wilhelm Giese (Hamburg), Artur Hartmann (Freiburg), Walter Hoffmann (München) şi Julius Wilhelm (Tübingen).

→ SEDIUL ACTUAL

În 1964 prinţul Nicolae schimbă destinaţia clădirii din Mercystrasse 24 şi somează Biblioteca să-şi caute un nou local; Virgil Mihăilescu reia iniţiativa colectării de fonduri în vederea achiziţionării unui local propriu.

Cumpărarea clădirii din Freiburg, Uhlandstrasse 7, sediul de până astăzi al Bibliotecii, are loc la 29 octombrie 1970. Conform actului de vânzare-cumpărare, refugiaţii români au contribuit cu suma de 86 000 DM, statul vest-german cu 200 000 DM, iar restul de 140 000 DM a fost completat printr-un împrumut contractat de instituţie. Aflată în centrul vechi al oraşului, în apropierea râului Dreisam, clădirea din Uhlandstrasse 7 are 5 niveluri (parter, 2 etaje, subsol şi mansardă) şi o suprafaţă totală de peste 500 m2.

Mutarea în noul local s-a încheiat la 7 iunie 1971, iar inaugurarea festivă a avut loc în 1972, cu ocazia Adunării generale anuale.

→ PUBLICAȚII 1975-1986

Numărul publicaţiilor, în 1975, se ridica la 38 336 (cărţi şi publicaţii periodice), pentru ca la sfârşitul anului 1986, când Virgil Mihăilescu renunţă la funcţia de director, să se ajungă la un total de peste 70 000 de cărţi şi peste 2 000 de ziare şi reviste, la care se adaugă o bogată arhivă, înregistrări fonografice, obiecte de artă, piese de mobilier etc.

Dacă în primii ani de existenţă Biblioteca a colecţionat doar cărţile exilaţilor, interesul ei s-a extins apoi asupra întregii producţii culturale româneşti, iar din 1970 au fost acceptate şi cărţi trimise de editurile din R. S. R. Conform unei evaluări globale de la sfârşitul anilor ’80, între 20-30 000 de volume din totalul înregistrat în fişierul Bibliotecii erau tipărituri realizate în România după 1944.

Până la 31 decembrie 1986, Biblioteca şi Institutul au primit o subvenţie anuală de 42 000 DM din partea Landului Baden-Würtemberg şi de 230 000 DM din partea statului federal german. Ca urmare a conflictului creat în aprilie 1986, când Adunarea generală extraordinară l-a ales ca director pe Iancu-Ion Bidian, subvenţiile vest-germane au fost suspendate.

→ PATRIMONIU

Biblioteca din Freiburg este singura instituţie de acest gen care deţine o colecţie aproape completă a tuturor revistelor şi gazetelor româneşti din exil.

Totodată, are întocmitfişierul bibliografic al presei exilului, lucrare unică în lume, care, din păcate se opreşte la anii 1985-1986. Printre piesele de valoare ale instituţiei se numără:

1. Cărţi vechi româneşti:

  • - Minunile cele mai presus de fire ale Prea Sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (1820);
  • - Ceaslov, acum întru acest chip tipărit supt stăpânirea prea luminatului şi prea înălţatului împărat al Austriei, Franţisk (Sibiu, 1833);
  • - Psaltirea Proorocului şi Împăratului David. Acum întru acest chip tipărită, întocmai după izvodul cel din Romanic din Ţara Românească, ce s’au fost tipărit la anul 1817... (Scheiu, 1838);

2. Manuscrise literare:

  • - poezia lui Mihai Eminescu, Criticilor mei (donat de familia dinastică de Hohenzollern);
  • - scrieri de: Vasile Alecsandri, Ştefan Baciu, Aron Cotruş, Hans Diplich, Mircea Eliade, George Enescu, M. Fontaine, Vintilă Horia, Eugen Lozovan, Regina Maria, Basil Munteanu, Grigore Nandriş, Ion Pillat, Mitropolitul Visarion Puiu, Sextil Puşcariu, G. Racoveanu, Liviu Rebreanu, Ion Sân-Giorgiu, Petre Sergescu, Pamfil Şeicaru, Fr. Taillez, Ionel Teodoreanu ş. a.;

3. Picturi şi desene realizate de: Nina Batalli, Dimitrie Berea, Eugenia Caragaţă, Eugen Ciucă, Eugen Drăguţescu, N. Dumitrescu, Dimitrie Ghiaţă, Alexandru Istrati, Ion Mirea, Theodor Pallady, Mgdalena Rădulescu, J. A. Steriadi, G. Tomaziu ş. a.;

4. Artă populară românească – obiecte şi costume populare din aproape toate provinciile româneşti şi Macedonia;

5. Cărţi:

  • - Catalogus numorum hungariae ac Transilvaniae Instituti (1807);
  • - A. Treb. Laurian şi Nicolae Bălcescu, Magazinu Istoriku pentru Dacia (1846);
  • - Dimitrie Kantimir, Descrierea Moldovei (ed. a II-a, 1851);
  • - Timotei Cipariu, Acte şi fragmente latine românesci (1855);
  • - Teodor Codrescu, Uricariul lui (1853);
  • - V. A. Urechia, Istoria Românilor (1891-1902) (acestea două din urmă, achiziţionate printr-o donaţie de 22 000 DM a „Fundaţiei Volkswagen“, alături de colecţii ale revistelor „Analele Societăţii Academice Române“, „Analele Academiei Române“, „Revue historique du sud-est européen“);

→ DONAȚII

De-a lungul anilor, în fondurile Bibliotecii au intrat numeroase donaţii, printre care:

  • - „Fondul Matthias Friedwagner“ (culegeri de folclor muzical din Bucovina);
  • - „Fondul C. Sporea“;
  • - „Fondul Gino Lupi“ (care a donat în 1965 cele 15 000 de volume ale bibliotecii sale);
  • - „Fondul Grigore Nandriş“;
  • - „Fondul Mitropolitului Visarion Puiu al Bucovinei“ (arhiva personală, cărţi, icoane);
  • - „Fondul George Racoveanu“;
  • - „Donaţia Octav George Lecca“;
  • - „Fondul J. N. Manzatti“;
  • - „Fondul Basil Munteanu“;
  • - „Fondul D. C. Amzăr“;
  • - „Fondul Alice Sfinţescu“;
  • - „Fondul familiei Alexandrina şi Marcel Fontaine“ etc.

→ SESIUNE DE COMUNICĂRI

În fiecare an, la începutul lunii octombrie, Biblioteca organizează sesiunea de comunicări consacrate activităţii românilor din exil.

Cărţile şi publicaţiile periodice ale Bibliotecii Române sunt incluse în sistemul general al bibliotecilor universitare din Germania, având indicativul de catalog: „FREI 144“.



Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate.